Reîncarnarea – realitate sau mit?

Dianora Ioana

Reîncarnarea – realitate sau mit?

Aceasta este o întrebare care nu mai frământă pe nimeni. Cei care cred în reîncarnare sunt convinși că ei au dreptate. Cei care nu cred în ea sunt, de asemenea, convinși că dreptatea este de partea lor.

Insă această dilemă, elucidată de ambele părți, naște o nouă întrebare: sau există reîncarnare și atunci toți oamenii vor dobândi în final o existență veșnică fericită (nu știu ce se va întampla cu entitățile malefice, care nu se pot încarna!) – sau reîncarnarea nu există și atunci există Rai și Iad, Judecată particulară și Judecată universală, fericire veșnică și veșnică nefericire?

Dacă există reîncarnare, atunci karma mea mă va purta printr-un lung șir de existențe terestre până la stadiul de purificare ce îmi va permite integrarea în absolut. Asta înseamnă ca absolutul nu e personal și existența lui Dumnezeu e discutabilă. Discutabilă este și fericirea înțeleasă în acest mod panteist.

Dacă reîncarnarea nu există, atunci existența mea pământească e strict limitată la viața mea de acum, iar la capătul ei voi trece prin moarte la o existență veșnică fericită sau nefericită, suportând consecințele acestei vieți unice.

Mi-ar conveni ca reîncarnarea să nu fie numai un basm. Mi-ar măguli orgoliul și mai mult decât atât: ratez o viață, dar nu-i nimic! O iau de la capăt în altă viață și, poate, mă cumințesc. Sau poate că nu. Dar nu-i nimic: am la îndemână atâtea reîncarnări!…

Dacă nu există reîncarnare, ar trebui să îmi vin în fire acum și aici și să trăiesc responsabil această singură viață a mea.

Dar – dacă totuși reîncarnarea există și nu-i doar un basm? N-ar fi nevoie să iau viața asta în serios. Aș putea chiar să iau viața în glumă la nesfârșit, căci mă pot reîncarna de nenumarate ori, de nesfârșite ori. Asta înseamnă că nu există un sfârșit al lumii. Dacă nu există un sfârșit al lumii, nici Hristos n-a înviat, căci Învierea Lui nu ar avea niciun sens, de vreme ce nu ne-ar putea-o dărui spre a intra prin ea în comuniune deplină cu Dumnezeu și a fi, astfel, veșnic fericiți.

Așadar, îmi pun serios întrebarea: există reîncarnare sau nu? Pentru că mie, una, nu mi-e totuna deloc. Dacă există, pot să-mi bat joc de viața asta a mea, poate și de cele ce vor urma. Sau poate că nu am s-o fac. Mai văd eu, după chef…

Dar dacă reîncarnarea e o iluzie și eu iau viața aceasta în glumă, ce am să mă fac?

Trag o concluzie logică și-mi spun așa: decât să îmi pierd veșnicia, punându-mi nădejdea în reîncarnare, mai bine să refuz a bea otrava unei iluzii și să trăiesc responsabil această unică vițăa a mea, ca pe singura mea șansă de a dobândi prin ea o veșnicie fericită. Am cel mai puternic argument să procedez în felul acesta: credința mea ortodoxă, pe care Însuși Dumnezeu o mărturisește prin minunile pe care le face în ea.

O mărturie din Vechiul Testament împotriva reîncarnării

Una dintre cele mai frumoase Cărți ale Vechiului Testament este Cartea lui Iov. Relatată într-un limbaj poetic specific sensibilității Duhului Sfânt, istoria dreptului Iov este cutremurătoare și pilduitoare, în aceeași măsură.

Într-o caracterizare succintă, Iov este numit “fără prihană și drept”, căci “se temea de Dumnezeu și se ferea de ce este rău.”(Iov,1;1) Care este însă sensul temerii lui de Dumnezeu?

Iov avea o relație de prietenie intimă cu Dumnezeu. Din această prietenie, decurge și felul îndrăzneț în care I se va adresa el lui Dumnezeu în necazul său. Îndrazneala lui nu denotă obraznicie, ci: nevinovația lui în fața lui Dumnezeu și efortul lui continuu de a nu-I greși cu nimic. Iov este un intim al lui Dumnezeu, întrucât Îl cunoaște și IÎ iubește, fiind el însuși cunoscut și iubit de Dumnezeu.

De aceea el se teme să nu piardă dragostea lui Dumnezeu, în aceasta constă temerea lui de El.

Iov își iubea și copiii și ar fi vrut ca și ei să Îl cunoască și să Îl iubească pe Dumnezeu, știind că aceasta i-ar fi făcut fericiți.

Ca un părinte iubitor, el se temea că feciorii lui ar putea greși cu ceva și, de aceea, el “sfințea pe feciorii săi și se scula dis-de-dimineață și aducea arderi de tot, după numărul lor, al tuturor, căci Iov zicea: Se poate ca feciorii mei să fi paăcătuit și să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu.”(Iov1;5) (Între noi fie spus, câți dintre noi mai avem oare azi grijă de păcatele cu gândul, ale copiilor noștri?!)

Despre dreptatea lui Iov, Însuși Dumnezeu dă mărturie când spune: “Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este niciunul ca el pe pământ fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău?”(Iov1;8) Dar Satan, în viclenia lui prostească, Îi cere lui Dumnezeu să îi îngăduie să îl ispitească pe Iov, “să vedem dacă nu Te va blestema în față”.(Iov1;11) Dumnezeu îi îngăduie și face asta, tocmai pentru că avea încredere în Iov și știa că el va rămâne peste timp o pildă de răbdare și de credință neîndolielnică.

Așa ajunge Iov din bogat și puternic – sărac, bolnav și nemernic.

Dar, în necazul ce îl ajunge, el nu hulește, ci dă slavă lui Dumnezeu: “Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat.”(Iov1;21) Dumnezeu îi va răsplăti răbdarea, statornicia în credință și dragostea nestrămutată: “Și Dumnezeu a binecuvântat sfârșitul vieții lui Iov mai bogat decât începutul ei.”(Iov42;12)

Ce anume l-a întărit pe Iov în încercările lui?

Smerenia, dragostea și nădejdea lui în Înviere.

Iov demonstrează un realism remarcabil: el deplânge nimicnicia omului și, în același timp, își pune nădejdea în Cel ce poate să răscumpere omul din nimicnicia sa. El Spune: “Negura se risipește, piere, tot astfel cel ce se coboară în iad NU MAI VINE INAPOI.”(Iov7;9) Și: “Nu sunt zilele mele destul de puține? Dă-Te la o parte, ca să pot să-mi vin puțin în fire mai înainte SĂ PLEC SPRE A NU MĂ MAI INTOARCE din ținutul întunericului și al umbrelor morții.”(Iov10;20,21)

Cu alte cuvinte: cel ce moare nu mai revine în alt trup.

Dar, dacă nu există reînarnare, există o altă nădejde și ea este adevarată: nădejdea învierii noastre în Hristos.

Iov mărturisește: “Dar eu știu că RĂSCUMPĂRĂTORUL MEU ESTE VIU și că EL, ÎN ZIUA CEA DE PE URMĂ, VA RIDICA IAR DIN PULBERE ACEASTĂ PIELE A MEA CE SE DESTRAMĂ.” (Iov19;25)

Cu o luciditate amară, Iov știe că moartea îl va coborî în pământ de unde “nimeni nu se mai întoarce”, dar așteaptă învierea în Hristos cu bucurie anticipată: “Pe El Îl voi vedea și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta, măruntaiele mele tânjesc în mine.”(Iov19;27)

De ne vom pune și noi nădejdea în Învierea lui Hristos și în propria noastră înviere întru El, vom avea parte cu toți drepții de bucuria mântuirii Lui.

Despre reîncarnare, părintele Paisie Aghioritul spunea: “Aceasta este cea mai mare capcană a diavolului. Omul se gândește că nu contează dacă nu reușește în viața aceasta, va reuși în cealaltă. Astfel se relaxează în toate privințele și se usucă duhovnicește. Diavolul știe însă foarte bine ca nu există “data viitoare”. De aceea îi și întinde această înfricoșătoare cursă.”(Dionisyos Farasiotis, “Marii ințtiați ai Indiei și Părintele Paisie”)

Să fim, deci, cu luare aminte la noi înșine și la singura noastră viaţă terestră. Și, cu siguranță: nu vom regreta…

Câteva mărturii din Noul Testament care dezmint teoria reîncarnarii

În primele paragrafe ale capitolului 1 al Evangheliei după Luca, ni se relatează episodul în care Arhanghelul Gavriil îi vestește lui Zaharia nașterea Sfântului Ioan Botezatorul.

Vazându-l înspăimântat din pricina apariției sale neobișnuite, Arhanghelul Gavriil caută să îl liniștească: “Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului […] Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie[…](Lc1;13,15,17). Cu alte cuvinte: va fi la fel de râvnitor și de înflacărat pentru adevăr, pe cât fusese, la vremea lui, Sfântul Prooroc Ilie. Nu spune însă ca ar fi reîncarnarea Sfântului Ilie. De altfel, Sfântul Ilie nici nu s-ar fi putut reîncarna, deoarece el nu a murit cu trupul, ci a fost ridicat cu trupul la cer.

***

În Evanghelia dupa Luca, Mântuitorul istorisește parabola bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr.

Murind, Lazăr ajunge în Rai (nu în Nirvana!).

Iar bogatul nemilostiv e dus în Iad; nu se reîncarnează.

Și, în Iad fiind el, îi cere lui Avraam să îl trimită pe Lazăr, “să-și ude vârful degetului și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.” (Lc 16;24)

Avraam îi răspunde că lucrul acesta nu-i cu putință și că fiecare suportă acum consecințele faptelor sale din timpul vieții pământești. Și adaugă: “peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treaca la noi.” (Lc 16;26).

Așadar: există Rai și Iad și…nici vorbă de reîncarnare.

Mai mult chiar, bogatul îi cere lui Avraam ca măcar să îl trimită pe Lazar la frații lui, pe pământ, ca să le spună care e realitatea. Însă Avraam îi răspunde că cei ce nu vor să creadă “nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.” (Lc16;31).

***

In capitolul 1 al Evangheliei după Ioan, Sfântul Ioan Botezătorul însuși dezminte zvonul că el ar fi reîncarnarea sfântului Ilie. Iudeii din Ierusalim l-au întrebat: “Cine ești tu? […] Esti Ilie? zis-a el: nu sunt.” (Ioan,1;20,21)

Tag-uri:, , , ,

4 gânduri despre „Reîncarnarea – realitate sau mit?

  1. viorelmihai 16 iulie 2011 la 5:16 Reply

    „Așadar, îmi pun serios întrebarea: există reîncarnare sau nu? Pentru că mie, una, nu mi-e totuna deloc. Dacă există, pot să-mi bat joc de viața asta a mea, poate și de cele ce vor urma. …. Dar – dacă totuși reîncarnarea există și nu-i doar un basm? N-ar fi nevoie să iau viața asta în serios. Aș putea chiar să iau viața în glumă la nesfârșit, căci mă pot reîncarna de nenumarate ori, de nesfârșite ori.”

    Daca iti cumperi o haina noua, probabil gandesti ca nu are rost sa o ingrijesti pentru ca oricum iti vei cumpara alta maine, si poimaine alta la nesfarsit.

    • Dianora Ioana 16 iulie 2011 la 13:49 Reply

      Este o atitudine de viață pe care am întâlnit-o uneori: „lasă, altă dată…” Știi înțelepciunea proverbului care zice: nu lăsa pe mâine e poți face azi? Azi, aici, acum, în fiecare clipă pe care mi-o dă Dumnezeu, în această singură viață în trup. Cine nu are bătrâni, să își cumpere! zice o altă vorbă cu tâlc. Dar noi avem bătrânul nostru popor care s-a născut ortodox. Am crezut și eu cândva în reîncarnare. Eram tânără și-L căutam pe aiurea pe Dumnezeu. Am avut o anume experiență pe drumul acela străin de El; eram fascinată de ceea ce întâlneam, nu deosebeam duhurile și entitățile malefice mi-au jucat multe „filme” sub privirile minții uimite. Și-au făcut treaba cu mine cât le-a îngăduit Dumnezeu. Atâta cât otrava să nu îmi fie fatală. Și să o recunosc de departe acum. Am acumulat ulterior o cu totul altă experiență în duhul autentic al Ortodoxiei: experiența trăirii lui Dumnezeu în inima mea, a comuniunii mele cu El și cu semenii mei întru El; experiența învierii mele întru Hristos și cu El, a înfierii mele de către Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt. Practicând Ortodoxia în duhul – nu în litera! – ei, Dumnezeu îi devine interior omului. Și omul aprofundează continuu (aici și în viața de dincolo) comuniunea sa cu Ziditorul, înaintând în cunoașterea Lui prin experierea Lui directă în comuniunea despre care vorbeam. Sunt lucruri concrete, pipâibile cu simțul duhovnicesc al inimii.

  2. Daniel 16 iulie 2011 la 13:24 Reply

    „Așadar, îmi pun serios întrebarea: există reîncarnare sau nu?

    Se pare ca nu iti pui serios intrebarea despre reincarnare, altfel ai fi acceptat un dialog. Daca te preocupa cu adevarat reincarnarea, pe blogul meu gasesti mai multe articole in care iti este explicata doctrina reincarnarii. Poate ai sa intelegi atunci ca fara reincarnare, crestinismul este redus la un Caritas in care investesti o viata de 50-70 de ani de suferinta ca sa obtii un profit de 1.000…000% adica vesnicia. Nu ma mai obosesc sa scriu, ppdaca nu vei da semn ca esti dispusa pentru dialog.

    PF Viorel

    • Dianora Ioana 16 iulie 2011 la 13:57 Reply

      Vorbeam din punctul de vedere al celui care își pune această întrebare în mod serios. Eu nu mi-o mai pun de vreo 15 ani. De când am aflat că reîncarnarea nu există. Am trecut prin experiențe despre care, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi mai scrie aici. Fac aceasta, din dragoste pentru semenii mei, Pentru că știu din experiență puterea înșelării asupra căutătorului de Dumnezeu, când acesta a fost abătut de la drumul adevărat. Și știu acum din experiență și minunea întâlnirii adevărate cu Dumnezeul Cel Viu și bucuria aceata aș vrea să o trăiască fiecare om de ar fi cu putință. Și ar fi cu putință, dacă omul ar vrea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: