După scurta noastră iarnă strașnică

De curând, a dat prima ploaie de primăvară.

Am învățat de la oamenii simpli, de la țară – de la prietenele mele, bărânelele – că vremea se încălzește după prima ploaie de primăvară. (Am un respect deosebit pentru oamenii simpli, în general și pentru bătrânii țărani neaoși, în special. Aceștia din urmă, așa cum i-am cunoscut eu în această zonă a Olteniei, care m-a adoptat de mai mulți ani – încă de când eram tânără și nu de mult ieșită de pe băncile școlii – sunt oameni dintr-o bucată. Fără gânduri ascunse, fără viclenii subtile – și de aceea i-am îndrăgit din prima clipă: fiindcă eu prețuiesc foarte mult, la un om, sinceritatea. Să-mi spună lucrul de la obraz, oricât m-ar durea, dar să nu mă mintă, nici măcar frumos. Acești bătâni ai mei adoptivi – făcând parte dintr-o „specie” pe cale de dispariție, din nefericire pentru neamul nostru – sunt totdeauna smeriți în înțelepciunea lor uimitoare. Ei aduc vorba firesc despre lucruri grave și serioase, a căror profunzime o pătrund adânc (poate și datorită experienței lor de o viață) și vorbesc fără emfază, fără dorința de a epata, ci doar pentru a-și exprima opinia care  totdeauna închide un tălc în ea. „Cine n-are bătrâni să-și cumpere!” – este o vorbă care se cere a fi luată cât se poate de în serios. Dacă știi să pleci inima la spusele lor, ai cu siguranță de câștigat. Ei nu vorbesc să se afle în treabă, ci doar dacă au cu adevărat ceva de spus. Puțin, scurt, sintetic. Apoi se retrag în tăcerea care îi definește de fapt. ”Gata, de-acum se încălzește!” – m-a anunțat Tanti Maria, bătrâna noastră prescurăriță, duplă ploaia de zilele trecute.

O ploaie repede și caldă, care „a spălat aerul”, făcând cale primăverii să își reverse tumultul vieții începând cu colțul ierbii care mijește frumos de sub stratul de frunze căzute în toama trecută, ori, pe alocuri, din ochiurile de zăpadă pe care  le-a prins târziul prin grădini și pe câmp. Am ciulit urechea auzului meu interior la vorba bătrânei. Multă înțelepciune am aflat totdeauna în vorba ei scurtă, aproape repezită, dar blândă în felul ei.

Într-adevăr, vremea se încălzește și vegetația revine la viață sub soarele molcom.

Doamne, scurtă iarnă ai îngăduit peste noi, dar cu adevărat strașnică!

Și ne-ai trimis acest semn de ploaie acum, ca să ne încredințezi că slobozești primăvara să readucă la viață toate cele ale căror rădăcini, peste iarnă, au dormit în pământ.

Da, a fost o iarnă cu adevărat strașnică. După cum începuse, credeam că vom mai vedea zăpadă în ea.

După o vară secetoasă și o toamnă asemenea aici, în Oltenia, perspectiva unei ierni cu ger uscat nu era de bun augur pentru noi. Grâul (acolo unde putuse fi semănat, căci seceta arsese pământul și-ii dăduse duritatea pietrei) răsărise firav pe câmpuri și oamenii se văitau că e galben și că, fără ploaie ori zăpadă la vreme, nu va-nfrăți. Vara trecută, pământul se uscase într-atât, că ajunsese să fie brăzdat de crăpături adânci, de lățimea unui braț de om vânjos. Vegetația pârjolită, iarba arsă de soarele necruțător întregeau un peisaj dezolant. Numai ciulinii crescuseră de o frumusețe – armurariul cu florile lui mov marca marginile drumurilor de țară, luându-se, adeseori, la întrecere cu statura unui om bine făcut. Și cactușii, da, înfloriseră din belșug toată vara; ne mai trebuia o caravană de cămile, spre deliciul potențialilor turiști ce aveau să admire ineditul nostru deșert pe care îl autentifica praful din drum, mai fin ca nisipurile Saharei…

De Sfântul Ștefan, am făcut câteva poze cu copiii (pe unul dintre băieții mei, îl cheamă Ștefan) și apoi le-am comparat cu cele de anul trecut. Neinspirată comparație, căci ea ne-a umbrit bucuria: cu un an în urmă, ninsese abundent de Sfântul Ștefan, dar acum, nu văzuserăm încă măcar un fulg.

Și tocmai în februarie, când ar fi trebuit să fie pe sfârșite, iarna s-a dezlănțuit. Și ce iarnă! Strașnică iarnă, cu nămeți din belșug și cu geruri cu melancolii, dar și ambiții siberiene. Credeam că nu va mai trece. Sau că nu vom mai răzbi prin ea.

Totul încremenise – de abundența zăpezii, de încrâncenarea gerului. Arar, se mai auzea câte un câine, dar și acela parcă urla a pustiu, în vreme ce oamenii numai de mare nevoie ieșeau pe drum și erau totdeauna tăcuți și grăbiți să se întoarcă în securitatea căminului lor. Fiindcă aici, deși a nins foarte mult când Dumnezeu a hotărât că e vremea să desfacă baierele cerului, totuși nămeții nu ne-au îngopat. Au fost izolate drumuri, s-au frânt crengile pomilor ori pomi întregi sub greutatea zapezii, s-au prăbușit acoperișuri – dar n-am fost îngropați de nămeți. Ne gândeam însă că, deși pământul nostru e fript de sete, el nu va putea înghiți toată apa dacă zăpezile aveau să se topească brusc. Numai că Dumnezeu a luat zăpada pe îndelete: ziua dezghețând câte puțin, noaptea, punând în frâie dezghețul. Așa, până când zăpada s-a topit încet și pământul a avut răgazul să o primească în măruntaiele lui însetate. Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!…

De curând, a dat prima ploaie de primăvară.

Vremea se încălzește într-adevăr. Noaptea, mai cade câte o brumă, dar nu mai îngheață pământul, decât numai la suprafață. Dimineața devreme, cu primul revărsat al zorilor, vrăbiuțele, gălăgioase ca niște copii de grădiniță, forfotesc pe la cuiburile lor de pe sub streșini ori de pe sub coamele caselor: au început curățenia de primăvară, cu o molipsitoare bucurie a vieții.

În curte, în rondurile cu flori de primăvară, mi-au răsărit doi ghiocei. Am primit un bulb astă-toamnă târziu și l-am pus în pământ în grabă și cam la-ntâmplare. Uitasem de el. Acum, doi clopoței delicați se răsfață în razele blânde ale soarelui, printre colții frunzelor de zambile, de narcise și de lalele. De m-o învrednici Dumnezeu, am să le fac parte de un loc anume în rondul de flori. Lateral-dreapta, mă gândesc eu, pe latura tivită de trotuar, ca să-mi aduc bucuria vederii lor mai aproape. Bucuria vieții căreia Dumnezeu i-a dat puterea să renască după încrâncenarea fiecărei ierni.

Reclame

2 gânduri despre „După scurta noastră iarnă strașnică

  1. Shena Figura 17 august 2012 la 15:39 Reply

    I have been checking out a few of your posts and it’s pretty good stuff. I will definitely bookmark your site.

  2. Baju Bayi 12 mai 2013 la 14:53 Reply

    Wow, incredible blog layout! How long have you been blogging for? you make blogging look easy. The overall look of your website is excellent, as well as the content!. Thanks For Your article about După scurta noastră iarnă strașnică | Dianora Ioana .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: