Încuiat

Stormy-Sky(sursa imaginii: aici)

Privesc pântecul norilor – încuiat.

Nori groşi acoperă cerul în tonuri vineţii, ca o mustrare.

Aştepţi să se reverse din ei un potop.

Aştepţi să cedeze baierele cerului şi să se rupă zăgazul puhoaielor închise în nori.

Dar norii stau încuiaţi cu lacătul mustrării dumnezeieşti.

Pământul crapă de sete sub noi.

Şi norii trec prin mijlocul nostru şi se duc de la noi, orbiţi cum ne-au aflat, de răutatea din noi, în braţele căreia ne place să ne dezmierdăm cugetul trufaş.

Oamenii au secat, s-au făcut numai trupuri netrebnice de pământ.

Nu mai sunt lacrimi cu care să poţi să descui pântecul norilor – încuiat.

Dumnezeu nu mai are cui da.

În vremea asta, în alte locuri aud că-i potop.

Natura nu-l mai recunoaşte pe om.

Natura se răzvrăteşte împotriva omului care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Reclame

Tag-uri:

Un gând despre „Încuiat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: